Arhive etichetă: M.B.

Ce sa imbrac astazi?

„Oare ce sa imbrac azi? … Voi ce ziceti? … „

O noua dimineata, un nou motiv sa fiu o alta … nu trebuie decat sa ma ascund sub o culoare diferita, sub o alta textura sau, pur si simplu, in spatele unei perechi oarecare de ochelari. Sa imi las parul ravasit sa ma despovareze de vechile ganduri si sa ies pe usa gata sa fac rost de o noua viata. Sa imi las oamenii in urma si sa ma las inconjurata de straini care nu imi stiu nici numele, nici preferintele la cafeaua de dimineata. Ha! Si la ce bun toate acestea? Eu insami am sa ma recunosc sub noua infatisare, in mijlocul gastii mele de necunoscuti. Am sa imi simt aroma si am sa imi ghicesc miscarile inconfundabil de stangace… Atunci sigur imi vor cadea ochelarii si tu ai sa imi recunosti ochii si prin ei ai sa privesti in mine ca un repros. Am sa ma fastacesc, am sa ma topesc sub inflacararea privirii tale si am sa revin la tine aceeasi … aceeasi de care am incercat sa fug. (M.B. – NudUrban.ro 2014)

Nud Artistic Hotel

Curaj. Exact, curaj

Curaj. Exact, curaj. Să ai curaj să iubeşti. Să iubeşti ceea ce te face fericită, nu pentru că îţi este impus de societate sau de însăşi propria conştiinţă, ci pentru că îţi doreşti, pentru că îţi face inima să bată cât încă mai poate. Pentru că este trist ca la sfârşit de an să nu poţi poţi spune cu entuziasm în glas: „Da, anul acesta mi-am colorat rândurile poveştii cu mult zâmbet şi cu iubire, cu genul acela de iubire nebună, ieşită din tipare, acea iubire la care îmi era teama să visez”. Şi mai adaugi un fragment frumos la jurnalul Citește în continuare Curaj. Exact, curaj

o simpla bucata de noapte

Mi-aş dori să fiu o umbră, o simplă bucată de noapte ce se revarsă peste obiecte. Să fiu o umbră fără rădăcini într-un trup mobil. Să fiu eu însămi un trup întunecat, transparent, neîndoielnic. Să te apropii de mine şi să mă laşi să te oglindesc pe tine şi tot ce se află în tine. Să îţi rătăceşti privirea în mine şi eu să pătrund, prin ochii tăi, în adâncul tău, acolo unde te afli tu. Iar apoi, să iau forma a tot ceea ce simţi.

Să fiu o umbră care simte, dar pentru care nu simţi nimic. În călătoria mea, să mă revărs peste Citește în continuare o simpla bucata de noapte

Atunci cand obosesc sa oftez si sa plang …

Pur şi simplu îmi blochez gandurile. Decid să le reduc la tăcere. Să nu îmi mai zumzăie în tâmple.  Atunci când obosesc să oftez şi să plâng…

De ce să îmi bat capul pentru atâtea lucruri care, de cele mai multe ori, sunt doar monştrii ai imaginaţiei mele? De ce să fac doar ceea ce spun alţii că este bine? De ce să îmi păcălesc inima făcând ceea ce dictează raţiunea?

Şi dacă Citește în continuare Atunci cand obosesc sa oftez si sa plang …