Zambet…
Tu gasesti intotdeauna in mine culoare. Iar eu nu gasesc decat un mare gol. Un gol ce ar trebui umplut macar de patul ala confortabil in care ma asez noaptea. Sau de fereastra pe care privesc cand vreau sa ma pierd. 
Caci pot sa ma pierd asa de usor. Ma pierd in oamenii de pe strada, intrebandu-ma ce poveste are fiecare. Ma pierd in copilul ala pe care-l vad zi de zi la coltul strazii, cel care vinde flori si zambete sau doar le daruieste oamenilor de pe strada. Mie de fiecare data mi-a daruit un zambet. Un zambet de om matur, suprinzator chiar. Dar ochii lui… ochi care spun asa o poveste de copil. O privire cand trista, cand cu bucurii. Sau ar mai fi batranul care-si scoate cainele la plimbare seara de seara, desi e invers. Atata blandete are omul asta in el. Doar o vad. Nu-mi trebuie cuvinte. La fel cum nici cuvintele mele nu inseamna nimic. Si la fel cum un zambet imi poate face ziua mai buna. Imi place sa fiu libera la mine in casa, mai ales in pat. Desi am impresia ca asternuturile astea au vazut prea mult. Prea mult din dragostea mea o data la cateva saptamani si prea mult din zilele de duminica in care imi luam cartea si cana cu ciocolata calda in brate. Prea multe pete de adevar gol cu chip de inger si inima de gheata. Prea multe lacrimi absorbite de suflet. Prea multe mangaieri luate cu nerusinare pe furis. Prea multe vise neintelese de univers.
Hai sa dormi cu mine Strainule, in patul in care nu ti-e deloc strain. Hai sa ma imbratisezi pana dimineata cand fugi pe furis. Hai sa privim luna incompleta, la fel ca sufletele noastre… Eu sunt aici sa-ti umplu un gol, iar tu la fel. Nu ma intereseaza viata ta. Ma intereseaza doar ochii aia care se zbat sa nu-mi arate mai mult decat trebuie. Ma intereseaza zambetul ala cand imi atingi linia corpului. Ma intereseaza doar sa te vad plecand impacat de aici. Si ma intereseaza sa nu te mai intorci niciodata. Dar nu o faci. Nici macar ziua in care vreau sa fiu singura. Dau peste tine tot timpul. In noaptea cu luna plina si in apusul cel mai urat.
Azi vei pleca de tot…
