„E o mica valcea. Linia intregului corp formeaza aici o curba. Aici ma incatusezi tu cel mai bine in bratele tale. E o linie atat de draga mie. Ma sprijina, ma indreapta, ma tine semeata in fata lumii. Citește în continuare O linie atat de draga mie
Nimic nu se compara cu o plimbare goala pe pasarela, in bataia razelor de soare…
Like and share if you like it! 🙂
Par a fi o nimfa care a iesit pe malul marii. Imi caut victima cu privirea indrazneata, imi acopar sanii. Stiu… e un mod de a-l aduce mai aproape. Pielea alba ca de marmura, picioarele arcuite, pasul domol pe varful degetelor – iata senzualitatea.
Exista doar un drum drept spre iubire, la fel ca acesta care duce spre mare. De fapt, marea si iubirea au aceleasi trasaturi: la fel de tumultoase, tot atatea valuri, furtuni si linistiri bruste.
Pe tine nu te-a invatat nimeni sa spui NU? Sa te incrunti sau sa te uiti urat, sagetand cu privirea? Sa ridici tonul vocii sau sa lovesti cu vorbe? Sa ceri si sa uiti sa dai inapoi?
De ce sa ascundem formele acestea de lut sub povara hainelor? Simt de prea multe ori nevoia sa le inlatur, sa ma descatusez de orice fel de masca pentru a simti libertatea. Prea multe conventii ma arunca in prizonierat. Am puterea de a ma privi in oglinda si de a-mi facilita zborul. Uite, sunt eu, o femeie ca toate celelalte cand poarta haine, dar cand le indepartez ma recunosti. Liniile mainilor, ale picioarelor, respiratia regulata ce imi inalta abdomenul, parul revasit pe intinsul pielii … asa ma recunosti. Legatura e mult mai puternica, ochii mei iti zambesc si regasirea a luat sfarsit.
Suntem pe de-a-ntregul oameni. Reflectia din oglinda imi arata un zambet larg. Citește în continuare Regasirea …
