Par a fi o nimfa care a iesit pe malul marii. Imi caut victima cu privirea indrazneata, imi acopar sanii. Stiu… e un mod de a-l aduce mai aproape. Pielea alba ca de marmura, picioarele arcuite, pasul domol pe varful degetelor – iata senzualitatea.
Exista doar un drum drept spre iubire, la fel ca acesta care duce spre mare. De fapt, marea si iubirea au aceleasi trasaturi: la fel de tumultoase, tot atatea valuri, furtuni si linistiri bruste.
Pur şi simplu îmi blochez gandurile. Decid să le reduc la tăcere. Să nu îmi mai zumzăie în tâmple. Atunci când obosesc să oftez şi să plâng…
De ce să îmi bat capul pentru atâtea lucruri care, de cele mai multe ori, sunt doar monştrii ai imaginaţiei mele? De ce să fac doar ceea ce spun alţii că este bine? De ce să îmi păcălesc inima făcând ceea ce dictează raţiunea?
Şi dacă Citește în continuare Atunci cand obosesc sa oftez si sa plang …
Intinsa pe spate, privesc cum fumul tigarii se ridica incet. Degetele molatice o tin doar cat sa nu cada. Sunt adormita. Sanul se cutremura usor la fiecare rasuflare. Pare a fi o colina vesnic nelinitita.
Pielea atat de neteda pare sa fi luat alta forma in zona pieptului. E voluptate si profunzime. Acopera ceva Citește în continuare Sigur ma va sfasia …
Pe tine nu te-a invatat nimeni sa spui NU? Sa te incrunti sau sa te uiti urat, sagetand cu privirea? Sa ridici tonul vocii sau sa lovesti cu vorbe? Sa ceri si sa uiti sa dai inapoi?
Au fost momente în care sufletul tău a găzduit adevarate bătălii înlăuntrul său. Atunci ai căpătat cele mai multe răni, de atunci ţi-au rămas semne şi amintiri amare. Sunt răni care nu se văd, însă ele există, dor. Le cauţi în oglindă sperând că ai să le găseşti rătăcite pe trupul tău, pe piele şi ai să le vindeci cu bandaje. Doar atunci realizezi că ele nu sunt de găsit pe trup, ci în trup. Iar pentru aşa ceva, bandajele sunt inutile.
Iţi aminteşti acum de bunica ale cărei mâini blânde îţi Citește în continuare Sa ai grija de sufletul tau
