Par a fi o nimfa care a iesit pe malul marii. Imi caut victima cu privirea indrazneata, imi acopar sanii. Stiu… e un mod de a-l aduce mai aproape. Pielea alba ca de marmura, picioarele arcuite, pasul domol pe varful degetelor – iata senzualitatea.
Exista doar un drum drept spre iubire, la fel ca acesta care duce spre mare. De fapt, marea si iubirea au aceleasi trasaturi: la fel de tumultoase, tot atatea valuri, furtuni si linistiri bruste.
Au fost momente în care sufletul tău a găzduit adevarate bătălii înlăuntrul său. Atunci ai căpătat cele mai multe răni, de atunci ţi-au rămas semne şi amintiri amare. Sunt răni care nu se văd, însă ele există, dor. Le cauţi în oglindă sperând că ai să le găseşti rătăcite pe trupul tău, pe piele şi ai să le vindeci cu bandaje. Doar atunci realizezi că ele nu sunt de găsit pe trup, ci în trup. Iar pentru aşa ceva, bandajele sunt inutile.
Iţi aminteşti acum de bunica ale cărei mâini blânde îţi Citește în continuare Sa ai grija de sufletul tau
De ce sa ascundem formele acestea de lut sub povara hainelor? Simt de prea multe ori nevoia sa le inlatur, sa ma descatusez de orice fel de masca pentru a simti libertatea. Prea multe conventii ma arunca in prizonierat. Am puterea de a ma privi in oglinda si de a-mi facilita zborul. Uite, sunt eu, o femeie ca toate celelalte cand poarta haine, dar cand le indepartez ma recunosti. Liniile mainilor, ale picioarelor, respiratia regulata ce imi inalta abdomenul, parul revasit pe intinsul pielii … asa ma recunosti. Legatura e mult mai puternica, ochii mei iti zambesc si regasirea a luat sfarsit.
Suntem pe de-a-ntregul oameni. Reflectia din oglinda imi arata un zambet larg. Citește în continuare Regasirea …
Vreau sa cred ca incercarea mea de a-mi crea o anumita transparenta a trupului si de a o mentine pe masura ce inaintez catre tine isi are rezultatele in ceea ce percepe ochiul tau in armonie cu simtirea. Vreau sa ai certitudinea ca ceea ce vezi reflecta intru totul ceea ce sunt si ca ceea ce sunt determina in aceeasi masura ceea ce vezi.
Mi-am intors privirea de la fereastra. Nu mi-a placut ce vedeam: oameni grabiti care nu stiu in ce directie merg, ochi rataciti ce cauta cu disperare scurtaturi, degete indreptate orbeste catre cai alternative, incercand sa ia o decizie bazata pe intuitie si noroc. Oameni care au uitat sa iubeasca si, prin urmare, sa traiasca. Citește în continuare Oameni care au uitat sa iubeasca …
