Arhive etichete: model in regim TFCD

o simpla bucata de noapte

Mi-aş dori să fiu o umbră, o simplă bucată de noapte ce se revarsă peste obiecte. Să fiu o umbră fără rădăcini într-un trup mobil. Să fiu eu însămi un trup întunecat, transparent, neîndoielnic. Să te apropii de mine şi să mă laşi să te oglindesc pe tine şi tot ce se află în tine. Să îţi rătăceşti privirea în mine şi eu să pătrund, prin ochii tăi, în adâncul tău, acolo unde te afli tu. Iar apoi, să iau forma a tot ceea ce simţi.

Să fiu o umbră care simte, dar pentru care nu simţi nimic. În călătoria mea, să mă revărs peste Citește în continuare o simpla bucata de noapte

Atunci cand obosesc sa oftez si sa plang …

Pur şi simplu îmi blochez gandurile. Decid să le reduc la tăcere. Să nu îmi mai zumzăie în tâmple.  Atunci când obosesc să oftez şi să plâng…

De ce să îmi bat capul pentru atâtea lucruri care, de cele mai multe ori, sunt doar monştrii ai imaginaţiei mele? De ce să fac doar ceea ce spun alţii că este bine? De ce să îmi păcălesc inima făcând ceea ce dictează raţiunea?

Şi dacă Citește în continuare Atunci cand obosesc sa oftez si sa plang …

… so late for work

Ciocolată albă, cremoasă, care îmi îndulceşte dimineaţa, nori pufoşi în care să îmi rătăcesc gândurile, cearşaful răcoros care îmi aminteşte de mângâierile tale pe coapse, lumina pală care parcă îţi ascunde umbrele privirii şi perna care păstrează încă parfumul obrazului tău în profunzimea ei… Citește în continuare … so late for work

Dar oare fugind, nu ajungem mai repede la final?

Picioarele imi sunt grele, talpile imi provoaca durere la atingerea podelei reci, cheile cantaresc prea mult in palma mea. Mai bine le las sa cada pe noptiera si ma eliberez de povara… Straniu, senzatia aceasta apasatoare este inca aici, in palma mea, in mine, pulsand in tample. Imi acopar trupul cu o matase usoara, catifelata si mangaietoare. Nimic. Simt ca ma strapung mii de ace in brate, in coapse, in palme si in talpi, in ganduri si in inima. Este singurul moment in care mintea si inima mea sunt in perfecta concordanta,  singurul moment in care simt si reactioneaza in aceeasi maniera. Citește în continuare Dar oare fugind, nu ajungem mai repede la final?

Oameni care au uitat sa iubeasca …

Mi-am intors privirea de la fereastra. Nu mi-a placut ce vedeam: oameni grabiti care nu stiu in ce directie merg, ochi rataciti ce cauta cu disperare scurtaturi, degete indreptate orbeste catre cai alternative, incercand sa ia o decizie bazata pe intuitie si noroc. Oameni care au uitat sa iubeasca si, prin urmare, sa traiasca. Citește în continuare Oameni care au uitat sa iubeasca …